În mod tradiţional, întreţinerea spaţiilor verzi din Mangalia costa 28 de miliarde de lei vechi. În 2013, factura a urcat la 32 de miliarde, iar în 2014 a ajuns la valoarea halucinantă de 124 de miliarde de lei vechi.
Creşterea de patru ori şi jumătate a costurilor a fost pusă la cale de geniile din Primărie în trei etape distincte. În prima dintre ele, câţiva studenţi bucureşteni de la Arhitectură au fost invitaţi la Mangalia, să-şi dea cu părerea despre amenajarea spaţiilor verzi. „Nişte puşti de 22-23 de ani, care au venit cu nişte soluţii senzaţionale” – aşa îi descria Dumitru Filip, conducătorul departamentului de turism al Primăriei, în cadrul unei conferinţe de presă din iunie 2014, la care mai participau primarul Cristian Radu, directoarea THR Linica Stan şi vicepreşedinta ANAT Corina Martin.
Aşadar, nu există vreun studiu de fezabilitate, vreun proiect tehnic, vreo dezbatere publică; există doar soluţiile senzaţionale ale unor puşti. Iar orice lucru senzaţional costă pe măsură!
Expertul de casă al familiei Martin a băgat în intravilan spaţii verzi cu ghiotura
Al doilea pas a fost acela de reactualizare a PUG-ului municipiului Mangalia. În acest scop, Primăria condusă de Cristian Radu a angajat firma de consultanţă As Orimex New SRL Constanţa, deţinută de inginerul Traian Petrescu, unul din statornicii oameni de casă ai familiei Martin, numit de fostul prefect Gheorghe Martin, în anii 2000, la conducerea Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanţa, rămas şi acum în branşă ca specialist de mediu.
Firma lui Petrescu a realizat pentru Primărie un studiu de evaluare adecvată pentru obiectivul „Reactualizare plan urbanistic general şi regulament local de urbanism”. Scopul declarat al studiului a fost analiza situaţiei existente, identificarea disfuncţiilor, dar mai ales „stabilirea direcţiilor de dezvoltare a structurii urbane pe termen mediu, de 5-10 ani, ce vor determina dezvoltarea durabilă şi sustenabilă a municipiului”.
Ce-a stabilit expertul de mediu? Ei bine, în primul rând extinderea intravilanului localităţii. Pe cale de consecinţă, a proiectat şi un nou bilanţ teritorial al intravilanului extins, mult mai vizionar şi mult mai senzaţional decât soluţiile puştilor de 22-23 de ani la care ne-am referit mai sus.
Potrivit acestuia, zona de „spaţii verzi, sport, agrement, protecţie” se rectifica de la 545,34 de hectare, cât avea înainte, la 1.141,19 hectare. Astfel, spaţiile verzi ajungeau să ocupe, pe hârtie, 42,27% din suprafaţa intravilană a Mangaliei, faţă de 22,20%, cât ocupau înainte de extinderea intravilanului. Niciun oraş din România nu are un asemenea procent de spaţii verzi. În linii mari, studiul lui Petrescu îţi creează impresia că Mangalia, care n-are nici măcar un parc propriu-zis, va deveni o mare grădină publică. Iar pe hârtie a şi devenit.
O făcătură de dezbatere publică
Pe 14 ianuarie 2014, Primăria Mangalia a publicat pe site-ul ei oficial un anunţ cu privire la organizarea unei dezbateri publice în privinţa reactualizării PUG-ului, fixată pentru 14 februarie. Cetăţenii interesaţi erau trimişi, prin acelaşi anunţ, să consulte documentaţia la sediul Agenţiei de Protecţie a Mediului din Constanţa. În mod evident, nu s-a dus nimeni să consulte!
Însă persoanele interesate au început să publice mesaje de protest pe blogul lui Lucian Vişa. Pe 14 februarie, când trebuia să aibă loc dezbaterea, Primăria a publicat în ziarul Ziua de Constanţa un anunţ de rectificare a datei evenimentului şi apoi un al doilea anunţ, în acelaşi ziar, pe 17 februarie. Prin aceste amânări şi rectificări, s-a stins cu totul interesul publicului. În aceste condiţii, n-a avut loc nicio dezbatere de fond, ci una pur formală, la care nu se ştie cine a participat şi cine a spus… ce altceva decât nişte platitudini insuportabile. Cert este faptul că, niciodată, niciun reprezentant al Primăriei nu a avut iniţiativa să-i anunţe pe fraierii din oraş că, extinzând din pix intravilanul şi dublând spaţiile verzi din bilanţ, autoritatea va trebui să aloce sume colosale pentru îngrijire.
Contractul cu Polaris
Dar ei, arhitecţii acestei inginerii, au ştiut cu siguranţă! Ca dovadă, la scurt timp după adoptarea noului PUG, ADPP Mangalia a organizat o licitaţie publică în vederea contractării serviciilor de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi (al treilea pas). Contractul a fost atribuit pe 8 mai 2014 firmei Polaris M. Holding SRL, a cunoscutei familii Martin din Constanţa. Credeţi că a fost bătaie pe contract? Niet! Polarisul a fost singurul ofertant. Preţul contractului: 10 milioane de lei noi, adică 100 de miliarde din ăia vechi. Cu TVA: 124 de miliarde.
Ca o coincidenţă de zile mari, în anul 2008, când Polarisul intra în Mangalia pe mână cu Tusac (recte cu cel care, dându-i voturile sale în 2012, l-a făcut pe Radu primar), facturile de salubrizare se dublaseră ca valoare. Dar preţul unitar pe metru pătrat de asfalt măturat rămăsese acelaşi, ca pe vremea lui Iorguş. La iniţiativa lui Tusac, peste noapte se dublaseră suprafeţele. Polaris mătura tot cu doi lei, dar oraşul ajunse ca musca lui Greuceanu, care se dădu de trei ori peste cap, devenind armăsar pur sânge. Crescuse asfaltul în oraş, nu alta! Acum, pe vremea lui Radu, s-au dublat suprafeţele de spaţii verzi şi ne-au crescut grădini şi-n gaura… dintre blocuri, pe baza proiectelor senzaţionale făcute de nişte puşti.
Ingineriile de la salubritate
Trebuie să amintim, în acest context, că Primăria a mai avantajat firma Polaris. Astfel, în anul 2013, atunci când vechiul contract de concesiune a salubrizării locale a expirat, autoritatea locală a lansat o licitaţie publică în vederea încheierii unui nou contract, cu o durată de, atenţie!!!, un an de zile.
La capătul procedurii a fost selectată firma Polaris, pentru suma de 11.992.500 de lei noi fără TVA. Cu TVA, suma dedicată familiei Martin a sărit de 148 de miliarde de lei vechi (spre comparaţie, pe vremea lui Iorguş se cheltuiau 35 de miliarde cu salubrizarea, iar pe vremea lui Tusac, 50 de miliarde).
În timp ce plătea sume astronomice, mai înrobitoare decât datoriile de război către Uniunea Sovietică, Radu Cristian le-a pretins celor de la Polaris să realizeze rampe de gunoi semi-îngropate, care au fost gata de inaugurare la 23mai 2014. Apoi, invocând faptul că firma trebuie să-şi amortizeze investiţiile, a aranjat să-i prelungească termenul contractual, fără licitaţie publică, ceea ce este profund ilegal.
